Din timpul lui Ulise, Etna a fost tot mereu o mare provocare.
In apropiere de Catania, pe tarmul Siciliei se gasesc trei stanci masive, de origine vulcanica, ce sunt mangaiate de valurile marii. Legenda spune ca aceste roci au fost aruncate de un monstru dupa corabia lui Ulise, marele erou al razboielor troiene din mitologia elena.
S-ar putea crede ca locul din jurul Vulcanului Etna nu este prielnic asezarilor umane. Din contra, imprejurimile Etnei reprezinta una dintre zonele cele mai dens populate ale Siciliei. Raurile de lava ce pleaca din vulcan, lasa in urma lor distrugeri mari dar sunt in general foarte lente si nu sunt nici prea numeroase, rareori facand victime in radul oamenilor. Datorita tonelor de cenusa rezultata in urma eruptiilor Vulcanului Etna si a raurilor care brazdeaza pantele vulcanului, solul de aici se numara printre cele mai fertile soluri din lume. Localnicii culeg chiar si cinci recolte de legume pe an, bogatia zonei devenind chiar proverbiala in intreaga Italie.
De-a lungul timpului oamenii de aici au fost atrasi de fertilitatea solului si au fost nevoiti sa infrunte violenta muntelui avand alaturi doar credinta in Dumnezeu. Legendele povestesc despre intamplari in care valul Sfintei Agata, purtat intr-o serie de procesiuni solemne, a impiedicat inaintarea lavei. Insa, atunci cand aceste minuni nu se produc, sicilienii isi accepta destinul cu resemnare si indarjire, si isi reconstruiesc asezarile peste ruinele caselor distruse.
Daca urcati Etna la pas, lucru nu foarte dificil de altfel, veti avea ocazia sa vedeti istoria naturala cum se dezvaluie in fata ochilor, in toata splendoarea sa. Arbori de fistic, portocali, vita-de-vie, meri si ciresi lasa locul spre varf unor paduri de stejar si mesteacan. Din loc in loc sunt petice de zapada vesnica. In trecut aceasta zapada impreuna cu cenusa racita era expediata spre orase ca Roma sau Napoli, pentru a fi folosita la procesul de fabricare al inghetatei. Aristocratia acelor vremuri o considera o delicatesa mai pretioasa decat vinul.
Spre varful Vulcanului Etna conditiile sunt in mod cert neprielnice vietii. Este o intindere destul de uniforma de lava, zgura si cenusa, plina de crapaturi prin care tasnesc aburi care amintesc de inceputurile lumii. Gura craterului este plina de oxizi si sulfati, adancimea sa variind in functie de miscarile lavei.
Cea mai buna perioada pentru a vizita Vulcanul Etna este chiar inainte de rasaritul soarelui, cand craterul pulseaza cu o licarire rosiatica impresionanta. Aceasta licarire a constituit in trecut un punct natural de reper pentru marinarii din Marea Mediterana. Dupa rasaritul soarelui se poate vedea toata Sicilia si Clabria. Privelistea este dominata de umbra Etnei ce este indreptata spre privitor, iar departe in larg se poate zari Malta. In acest fel turistii pot admira niste veritabile leagane ale civilizatiei europene in contrast cu haosul primordial al naturii ce se gaseste chiar la picioarele lor.
Am urcat cu autocarul la 2000 m altitudine pe vulcanul Etna şi mi-a plăcut enorm de mult. De sus, peisajul este magnific. Dintre toate obiectivele turistice vizitate în excursia de anul acesta, vulcanul Etna m-a captivat şi m-a încântat cel mai mult. Măcar o dată, acest vulcan merită vizitat!